Potenţialul şi riscurile climatice

CLIMA
Clima depinde de poziţia comunei în judeţ, situarea judeţului Maramureş în nord-vestul, precum şi de poziţia României pe continentul european. Alţi factori determinanţi pentru caracteristicile climei sunt: dispunerea formelor de relief, circulaţia generală a maselor de aer. 
Caracteristicile climei în comuna Groşi sunt condiţionate îndeosebi de relief, mai ales prin prezenţa formelor înalte situate pe marginile Depresiunii Baia Mare şi orientarea lor, cu influenţă hotărâtoare asupra distribuţiei maselor de aer şi mersului vremii. Lanţul muntos constituie o barieră de protecţie pentru depresiune de curenţii mai reci ai iernii dinspre nord şi est, asigurându-i un regim termic favorabil, fapt ce rezultă şi din prezenţa unor specii de plante termofile, cum este castanul dulce.
Factorii climato-genetici se grupează în trei mari categorii: factori cosmici (radiativi), factori dinamici (circulaţia generală a maselor de aer şi distribuţia centrilor barici) şi factori geografici locali (particularităţi şi influenţe introduse de specificitatea fizionomiei geografice a suprafeţei topografice).

REGIMUL PRINCIPALELOR ELEMENTE CLIMATICE

Radiaţia solară
Radiaţia solară reprezintă sursa calorică principală pentru întreaga gamă de fenomene  fizico-geografice, fiind un factor climato-genetic esenţial. În comuna Groşi, valoarea radiaţiei totale are valoarea de aproximativ 110-115 kcal/cm2/an. Se constată o valoare maximă a radiaţiei solare în lunile de vară, când se înregistrează aproximativ 43700 cal/cm2, şi o valoare minimă iarna, când radiaţia solară este de doar 9300 cal/cm2. În tabelul de mai jos este redată valoarea radiaţiei solare pentru fiecare lună a anului. 

Temperatura aerului
Pentru comuna Groşi, media multianuală a temperaturii aerului este de 9,80 C. Valorile medii anuale ale temperaturii sunt foarte variate. Cea mai scăzută temperatură medie anuală, de 7,90 C a fost înregistrată în anul 1933, iar cea mai ridicată, de 11,40 C, a fost înregistrată în anul 1956. 
Valorile medii lunare înregistrează diferenţe de la o lună la alta sau de la un an la altul. În luna cea mai rece (ianuarie), temperatura medie lunară este, în comuna Groşi, de –1,20 C. Cea mai ridicată temperatură medie lunară, de 3,60 C s-a înregistrat în anul 1936, iar cea mai scăzută temperatură, de –9,20 C s-a înregistrat în anul 1964. În această lună, numărul zilelor cu o temperatură minimă sub 00 C (de îngheţ) este de 25,5 zile. 
În luna cea mai caldă (iulie), temperatura medie lunară este de 19,40 C. Cea mai ridicată valoare a temperaturii medii în luna iulie a fost de 23,50 C, în anul 1936, iar cea mai scăzută temperatură medie lunară, de 17,30 C s-a înregistrat în anul 1913.
Cea mai scăzută temperatură înregistrată în luna iulie a fost de 7,4o C, iar cea mai ridicată temperatură în luna ianuarie a fost de 12,9o C.
Maxima absolută în comuna Groşi, de 39,20 C s-a înregistrat la 22 august 1943, iar minima absolută, de –30,00 C a fost înregistrată la 10 februarie 1928.
Amplitudinea termică anuală are valoarea de 20,6o. Amplitudinea maximă este de 69,20 C.
Numărul mediu al zilelor cu temperaturi sub 0o C este de aproximativ 86 de zile pe an. Aproximativ 25 de zile pe an întregistrează temperaturi de peste 30o C.
Numărul mediu al zilelor cu temperaturi sub 0o C este de aproximativ 86 de zile pe an. Aproximativ 25 de zile pe an întregistrează temperaturi de peste 30o C.

Regimul îngheţului
Durata medie a intervalului de zile cu îngheţ este de 120 de zile. Îngheţurile târzii de primăvară sau cele timpurii de toamnă provoacă uneori mari pagube culturilor agricole şi pomilor fructiferi. Este de remarcat că zilele cu îngheţ pe primăvară şi de toamnă sunt însoţite noaptea de brumă, fenomen cu importante consecinţe în agricultură. În această zonă, numărul zilelor cu brumă ajunge anual până la 30 de zile, existând zile cu brumă şi în luna aprilie şi în unele cazuri chiar în luna mai. Toamna, zilele cu brumă pot exista începând cu luna septembrie.

Regimul umidităţii aerului 
Datorită curenţilor de aer umed, pătrunde în acestă zonă o mare cantitate de vapori de apă, care variază în raport cu condiţiile fizico-geografice, cu anotimpul, cu perioada zilei şi cu condiţiile meteorologice. Umezeala relativă a aerului este de 82%, cu valori medii lunare variind între 65% şi 87%. Iarna, umezeala relativă este mult mai ridicată decât în timpul verii. În tabelul de mai jos se poate observa variaţia lunară a umezelii relative a aerului.

Regimul nebulozităţii
Nebulozitatea are un rol activ în climat prin multiplele influenţe asupra regimului termic. Prezenţa norilor diminuează energia calorică şi luminoasă a radiaţiei solare, iar în timpul nopţii face ca pierderile de căldură ale solului să fie mai reduse. Factorii care intervin în modificarea acestui parametru sunt determinaţi de etajarea altitudinală, diferenţierile sezoniere în regimul circulaţiei generale a atmosferei, activitatea antropică prin activităţi industriale, agricole. Mersul diurn al nebulozităţii diferă şi în funcţie de tipurile de nori. Din cauza încălzirii solare, unii nori ce apar de obicei în cursul nopţii sau al dimineţii (Stratus, Stratocumulus, Altostratus) dispar treptat în cursul zilei. Datorită frecvenţei mari a maselor de aer umed, mersul anual al nebulozităţii este foarte diferit în această regiune, media anuală a nebulozităţii fiind de 5,9/10. 
Se înregistrează un maxim în luna decembrie, când nebulozitatea atinge valoarea de 7,2/10 şi un minim în iulie-septembrie, când valorile medii ating 4,7/10. Începând cu luna ianuarie, când nebulozitatea atinge valoarea medie de 7,1/10, valorile medii ale nebulozităţii scad continuu, atingând în luna iulie 4,7/10, valoare medie care se menţine până în luna septembrie, după care valorile cresc mereu, până la atingerea maximului din decembrie.
Un indicator concret al frecvenţei nebulozităţii îl constituie numărul zilelor senine. Anual, numărul mediu al zilelor cu cer senin este de 116,2 zile, pe când numărul zilelor cu cer noros este de 121,5 zile, iar cel al zilelor cu cer acoperit de 127,3 zile. Astfel, numărul zilelor cu cer senin reprezintă doar 32%, iar 68% reprezintă numărul zilelor cu cer noros sau acoperit. Această zonă cunoaşte o frecvenţă maximă a zilelor noroase. În cursul anului, distribuţia pe luni a zilelor cu cer senin, noros sau acoperit este foarte neuniformă. Dacă în lunile iulie-septembrie numărul mediu al zilelor cu cer senin variază între 14-15 zile, în luna decembrie numărul mediu al zilelor cu cer senin este de numai 5 zile. 
Durata de strălucire a soarelui depinde de nebulozitate, căci cu atât aceasta va fi mai mare, cu atât durata de strălucire va fi mai mică, şi invers. În comuna Groşi, media anuală a duratei de strălucire a soarelui este de 2000-2050 ore, adică 40-45% din durata anuală posibilă. Cele mai mari valori se înregistrează în lunile mai-septembrie, iar cele mai scăzute în lunile noiembrie-februarie.

Temperatura solului
Temperatura şi regimul termic al solului constituie factori importanţi care influenţează procesele ce au loc în sol (încolţirea seminţelor, dezvoltarea plantelor, activitatea microorganismelor). Variaţia diurnă a temperaturii solului depinde de încălzirea în timpul zilei şi răcirea în timpul nopţii a suprafeţei solului şi este condiţionată de forma reliefului, altitudine, natura învelişului vegetal, prezenţa stratului de zăpadă, conţinutul de apă etc.
Temperatura maximă la suprafaţa solului se înregistrează în lunile iulie-august, iar cea minimă în lunile ianuarie-februarie. Un rol termoizolator deosebit de important îl are stratul de zăpadă, care iarna nu lasă să pătrundă îngheţul în sol la prea mari adâncimi, iar primăvara, prin topire, asigură solului o cantitate suplimentară de apă.
Temperatura cea mai joasă a solului se înregistrează înainte de răsăritul soarelui, iar cea mai ridicată în jurul orelor 13-14. Din luna decembrie până în luna februarie, mediile temperaturii solului sunt negative la ora 8 dimineaţa, oscilând la această oră în cursul anului între –1,80 C şi 22,80 C. La ora 14, valorile sunt pozitive, aproape în tot cursul anului, atingând un maxim de peste 400 C.

Evapotranspiraţia
Evaporaţia potenţială depinde în primul rând de condiţiile meteorologice, de gradul de afânare a solului, formele de relief, natura vegetaţiei. Mersul diurn al vitezei evaporării depinde de mersul diurn al temperaturii aerului, astfel că evaporaţia potenţială va avea cele mai mari valori în lunile de vară, cu valori între 116-132 mm. Valoarea medie a evapotranspiraţiei potenţiale este de 658 mm. În lunile de iarnă valoarea este de 0 mm, crescând treptat în lunile de primăvară spre valori de 13-91 mm şi descrescând toamna până la 10-73 mm. Maximul mediei evaporaţiei potenţiale este de 132 mm şi are loc în luna iulie, depăşind precipitaţiile medii din această lună. 
Valorile evaporaţiei potenţiale sunt egale cu valorile evapotranspiraţiei reale. Faţă de evapotranspiraţia potenţială, excedentul de apă din sol atinge anual valoarea de 318 mm. Valori pozitive va cuprinde numai perioada noiembrie-aprilie, între 27-79 mm. În perioada mai-octombrie valoarea este zero. În această zonă nu se înregistrează deficituri de apă, sau valorile atinse sunt relativ mici.

Regimul precipitaţiilor
Diversitatea mare a formelor de relief determină şi o mare diferenţiere climatică sub raportul precipitaţiilor, care constituie o verigă principală a circulaţiei apei în natură. Valoarea practică a precipitaţiilor constă mai mult în caracterul decât în cantitatea lor. Când au o intensitate moderată, apa se infiltrează în sol până la mari adâncimi, iar când cad sub formă de averse, o bună parte din apă nu apucă să se înfiltreze, scurgându-se la suprafaţă. Studiul precipitaţiilor atmosferice are un rol important, deoarece acestea constituie rezerva de umezeală a solurilor şi de alimentare a râurilor.
Cantitatea medie anuală a precipitaţiilor atmosferice căzute în comuna Groşi este 935 mm. Această medie este net superioară mediei pe ţară, de 637 mm. Cauza este diferenţierea regională caracteristică vestului ţării, regiune supusă invaziilor de aer umed.
Cantităţile anuale de precipitaţii au avut o mare variabilitate, înregistrând un maxim în anul 1915, când cantitatea de precipitaţii a fost de 1493 mm şi un minim în anul 1961, cu o cantitate de precipitaţii de 606 mm.
Cele mai mari cantităţi de precipitaţii cad vara, când după perioade de secetă urmează ploi torenţiale, uneori şi grindină, iar cele mai mici, cu o repartiţie neuniformă, cad iarna. Din cantitatea medie anuală, cantităţile medii sezoniere se repartizează în mod normal, după cum urmează: în perioada de primăvară, aproximativ 235 mm şi reprezintă aproape 23% din cantitatea totală anuală; în perioada de vară cantitatea medie de precipitaţii este de 303,8 mm şi reprezintă circa 30% din cantitatea anuală; în perioada de toamnă cantitatea medie de precipitaţii are valoarea de 245,1 mm şi reprezintă 25% din total. Iarna valoarea precipitaţiilor este de 211,5 mm, reprezentând 22% din total. Se poate deduce că, exceptând perioada de vară, cantitatea de precipitaţii este relativ uniformă. Datorită creşterii cantităţii de precipitaţii pe parcursul verii, fenomenul de secetă apare mai rar. În sezonul cald, vara, datorită circulaţiei nord-vestice predominante, cad circa 30 % din totalul precipitaţiilor anuale, iar în sezonul rece cad mai puţine precipitaţii ca urmare a predominanţei regimului anticiclonic. Mai jos este redată valoarea precipitaţiilor atmosferice în comuna Groşi pentru fiecare lună a anului.

Cantităţile lunare ale precipitaţiilor atmosferice au valori diferite de la o lună la alta şi de la un an la altul, datorită fluctuaţiilor continue ale circulaţiei generale a atmosferei. Maximul mediilor lunare de precipitaţii are loc în luna iunie, ca urmare mai ales a activităţii ciclonice din cadrul frontului polar şi al convecţiei termice directe, iar minimul în perioada ianuarie-martie, mai evident în februarie, urmare a maximului baric generat de prezenţa dorsalelor anticiclonului euro-asiatic. Media precipitaţiilor căzute în luna iunie în comuna Groşi este de 118,8 mm, reprezentând 11% din cea medie anuală, iar în luna februarie, media este de 64,2 mm, reprezentând 6% din totalul anual. 
Anul 2003 a reprezentat un an cu cantităţi minime de precipitaţii pentru lunile de vară. În luna mai a acestui an, la Groşi s-au înregistrat doar 33 mm, pentru ca în luna iunie, de obicei luna cu cele mai multe precipitaţii, să se înregistreze valoarea record de 0 mm de precipitaţii atmosferice.
Uneori, cantităţile de precipitaţii atmosferice dintr-o zi le pot depăşi pe cele lunare, în special în cazul ploilor torenţiale, cum a fost cea din 31 iulie 1954, ce a avut o durată de 3 ore şi 40 minute şi o cantitate de precipitaţii de 66,7 mm. 

Regimul precipitaţiilor solide (ninsoarea)
Poziţia geografică face ca o cantitate importantă din totalul precipitaţiilor anuale să cadă sub formă de zăpadă. Numărul zilelor cu sol acoperit variază în funcţie de temperatura aerului şi de grosimea stratului căzut. Numărul mediu în care solul este acoperit cu zăpadă este de aproximativ 70 de zile. Prima ninsoare are loc de obicei în a doua jumătate a lunii noiembrie iar ultimele ninsori pot avea loc spre sfârşitul lunii martie şi chiar în primele zile ale lunii aprilie.

Regimul presiunii atmosferice
Presiunea atmosferică, care constituie factorul genetic principal al mişcărilor aerului, se schimbă neîncetat, fiind influenţată de variaţiile de temperatură, de altitudine şi de umezeala aerului. În comuna Groşi, valorile medii lunare şi anuale ale presiunii atmosferice sunt foarte apropiate. Media anuală a presiunii atmosferice este de 988,7 mb.
Pe anotimpuri, presiunea atmosferică este mai scăzută primăvara, cu un minim în luna aprilie şi mai ridicată în lunile de toamnă, cu maxim în luna octombrie.

Regimul vântului
Vântul, prin transportul maselor de aer de origini diferite, poate influenţa în mos simţitor clima unui ţinut. Frecvenţa, viteza şi direcţia vântului reprezintă materializarea influenţei reliefului în circuitul general al atmosferei în condiţiile locale. Pentru comuna Groşi, ca şi pentru întrega zonă, cea mai mare frecvenţă o au curenţii dinspre vest, iar cea mai mică cei din nord-est. Pentru mersul zilnic, viteza vântului, ce cuprinde valori destul de reduse, atinge un maxim în primele ore ale amiezii şi un minim în cursul nopţii. În general, predomină timpul calm, ce atinge valoare medie anuală de 54%.

Fenomene atmosferice deosebite
Dintre fenomenele atmosferice deosebite, se pot aminti pentru zona comunei Groşi roua, chiciura, poleiul şi lapoviţa. Roua exercită o influenţă favorabilă pentru plante, mai ales în perioadele de secetă.
Chiciura se înregistrează doar în perioada noiembrie-ianuarie şi are valori foarte mici. Numărul mediu al zilelor cu chiciură este de numai 0,6 zile.
Poleiul este deosebit de periculos şi poate produce mari pagube economiei. În această zonă are o durată anuală medie de maxim 8 zile.
Lapoviţa, care are o durată medie anuală de 4-5 zile, în unii ani atinge un maxim de 15 zile.

În concluzie, comuna Groşi, ca şi în linii mari întreaga Depresiune Baia Mare, beneficiază de un topoclimat propriu, care se caracterizează prin ierni relativ blânde şi veri căluroase. Frecvenţa mai mare a timpului noros, umed şi bogat în precipitaţii se datorează faptului că masele de aer umed din vest şi nord-vest suferă o răcire bruscă prin venirea în contact cu zidul muntos al Carpaţilor, care în acelaşi timp constituie un paravan împotriva vânturilor reci din nord şi nord-est. Primăvara timpurie şi toamna lungă dau posibilitatea creşterii castanului comestibil.

Valid XHTML 1.0 Transitional Valid CSS!