Potenţialul biogeografic

Vegetaţia
Vegetaţia reprezintă un element reprezentativ în definirea peisajului, fiind condiţionată de climă, apă şi sol. Aceasta ilustrează asocierea zonalităţii pe latitudine cu cea în altitudine, ca şi interferenţa sistemelor barice deasupra teritoriului. Este o componentă de mare sensibilitate a peisajului geografic, reacţionând la cele mai neînsemnate variaţii ale factorilor de mediu.
Deoarece comuna este situată într-o zonă de contact a şesului, dealurilor cu munţii, se vor întâlni atât plante caracteristice pentru şes cât şi pentru zona deluroasă, vegetaţia fiind reprezentată prin asociaţii lemnoase şi ierboase.

Asociaţii vegetale
Pe terasele râului Lăpuş vegetaţia lemnoasă este reprezentată de păduri de stejar (Quercus robus) şi arin (Almus glutinosa). Acestă suprafaţă este mult redusă însă faţă de trecut, întrucât în prezent o mare suprafaţă a acestei zone este ocupată cu fâneţe, în prezent asociaţiile forestiere ocupând doar 2% din teritoriul comunei. Tăierea neraţională a acestor păduri a determinat înmlăştinirea solului şi declanşarea proceselor de pseudogleizare, vegetaţia acestor soluri evoluând spre vegetaţia de mlaştină. O mare parte din jurul zonei deluroase este ocupată de păduri de gorun, în special pe pantele însorite. În această zonă, vegetaţia mai este reprezentată de cer (Quercus cerris), gârniţă, carpen, alun. Alte specii lemnoase sunt: plopul negru (Populus nigra), plopul alb (Populus alba), măceş, rug etc.
Pe pantele cu expoziţie sudică se cultivă castanul dulce (Castanea sativa). Acesta s-a putut  dezvolta aici datorită microclimatului specific din depresiunea Baia Mare.
Repartiţia vegetaţiei ierboase este determinată de relief şi de sol. O răspândire mai largă în această zonă o au asociaţiile de păiuţ (Nardus stricta), iarba vântului (Agrostis tenuis), pipirig, rugină (Juncus effusus). În luncile Lăpuşului predomină asociaţia de iarba câmpului (Agrostis alba), păiuşul roşu (Festuca rubra), măcriş, bucăţel. În urma degradării terenurilor, locul plantelor furajere este luat de păiuţ, scăzând mult calitatea păşunilor. Pe alocuri domină speciile de mlaştină ca dentiţa (Bideus tripartitus), izma broaştei (Menha aquatica), răchitan etc.

Fauna
Deşi ca repartiţie geografică se supune aceleiaşi zonalităţi ca şi vegetaţia, datorită marii sale mobilităţi şi posibilităţilor sporite de adaptabilitate, nu mai respectă în aceeaşi măsură limitele diferitelor zone. Factorul antropic şi-a pus amprenta destul de mult asupra acestui element, determinând unele specii să-şi micşoreze destul de mult arealul de răspândire şi numărul.
Fauna pădurilor cuprinde specii de interes vânătoresc: vulpe, căprioară, iepuri; specii mai strâns legate de păduri, reprezentate de veveriţe şi şoareci de pădure. Dintre amfibieni pot fi menţionati: broasca râioasă, brotăcelul. Dintre păsări, se pot aminti cucul, ciocănitoarea pestriţă. În aceste păduri există de asemenea o faună bogată reprezentată de insecte, viermi hidrofili şi miriapode. Unele insecte de pădure, cum sunt cărăbuşul (Melolontha vulgaris), omida, diferite specii de melci provoacă mari pagube, atacând lemnul arborilor sau frunzele.
Fauna de şes este reprezentată prin chiţcanul de ogor (Sorex araneus), cârtiţa (Talpa europaea), ariciul (Erinaceus europaeus), dihorul (Putorius- putorius), şopârla cenuşie (Lacerta agilis), vrabia (Paser domesticus) etc.

Valid XHTML 1.0 Transitional Valid CSS!