Relieful şi riscurile geomorfologice

RELIEFUL
Teritoriul comunei Groşi se interferează unităţii depresionare Baia Mare. Relieful este specific zonelor de depresiuni colinare cu mari denivelări de teren alternate cu mici depresiuni plane. Formele de relief sunt specifice regiunii de contact a Depresiunii Baia Mare cu zona montană. Depresiunea Baia Mare reprezintă ea însăşi zona de contact dintre Platforma Someşană şi Carpaţii Orientali, pe latura sudică a munţilor vulcanici Gutâi şi Ţibleş. Depresiunea Baia Mare este un golf cu câmpie joasă, de terase şi piemonturi de acumulare. Actuala regiune făcea parte, până la sfârşitul pliocenului, dintr-un bazin marin intens, devenind mai târziu lacustru. O intensă activitate vulcanică s-a produs în timpul neogenului, care a alcătuit un lanţ muntos vulcanic, dezvoltat în nord pe o lungime de 50 km: Oaş – Gutâi – Ţibleş. Eruptivul din această regiune este de origine sarmaţiană şi tortoniană.

Cadrul natural se prezintă sub forma unor dealuri colinare cu altitudini de 250 m. Pe teritoriul localităţii Satu Nou de Jos se produc cele mai mari diferenţe de altitudine, întrucât aici altitudinile dealurilor coboară de la 300 m în est la 175 m spre vest. Relieful deluros prezintă pante între 5-20%, cu un grad avansat de eroziune atât ca suprafaţă cât şi ca adâncime, cu frecvente situaţii de alunecări de teren. 
Nota generală a reliefului este cea caracteristică pentru Depresiunea Baia Mare. Originea acestuia este   tectono-erozivă, cu altitudini medii de 200 m, cu terase şi lunci largi. Terasa cu cea mai mare altitudine din întrega depresiune, cea de 50-60 m se află pe teritoriul comunei Groşi, între Satu Nou de Sus şi Satu Nou de Jos, la nord de Dealul Iezerului (330 m) şi Dealul Groşilor (305 m). Teritoriul comunei se încadrează în zona seismică F, având Ks=0,08 m/s şi perioada de colţ de 0,7 s. 

Formele de relief sunt: Lunca Lăpuşului, terase, platouri, versanţi şi văi între versanţi. Lunca râului Lăpuş se întinde de-o parte şi de alta în satele Ocoliş şi Satu Nou de Jos. Terasele se întind pe teritoriul satului Groşi în trei trepte, în jurul râului Lăpuş şi a pârâului Cărbuneasa care constituie hotar cu Baia Mare. Trecerea de la o terasă la alta se face brusc dar diferenţele de nivel sunt mici. Terenul prezintă adâncituri unde adesea bălteşte apa. Platourile ocupă suprafeţe mici în satele Ocoliş şi Satu Nou de Jos şi prezintă un aspect plan.
Versanţii constituie forma de relief dominantă pe teritoriul comunei şi se găsesc în toate cele trei sate componente ale comunei. După aspectul lor, se împart în două categorii: lini şi frământaţi. Versanţii lini se întind pe o fâşie îngustă de la Satu Nou de Jos, trecând la nord de Groşi spre localitatea Satu Nou de Sus. Versanţii frământaţi domină satele Groşi, Ocoliş şi Satu Nou de Jos şi au în general expoziţii şi pante diferite şi abrupte, destul de frământate, prezentând frecvent rupturi şi alunecări. Între versanţi există văi care colectează apa din pâraie şi torenţi care seacă de regulă pe timp de vară.

RISCURILE GEOMORFOLOGICE. ALUNECĂRILE DE TEREN
Alunecările de teren de pe teritoriul comunei Groşi sunt rezultatul modelării exogene, a căror apariţie e condiţionată de mai mulţi factori: gravitaţia, constituţia terenurilor, panta, greutatea maselor, ritmicitatea proceselor naturale, supraumectarea. Există de asemenea o categorie de factori cu acţiune contradictorie: frecarea (internă şi externă), vegetaţia – care pe de-o parte stimulează degradarea substratului prin compuşii care îi eliberează, şi pe de altă parte frânează mişcarea materialelor şi activitatea antropică, care influenţează foarte mult instabilitatea terenurilor prin arături, păşunat intensiv, defrişări. Aceste alunecări de teren se încadrează în deplasările de teren cauzate de înmuierea masei materiale.

Sectoare de alunecări: 
 – localitatea Groşi- zona de sud-vest
 – zona denumită “După Coastă”
 – localitatea Ocoliş – la Sălăjeni
 – localitatea Satu Nou de Jos – la ieşirea din localitate, în stânga drumului judeţean DJ 182B

Apare şi o altă categorie de riscuri naturale, şi anume solurile degradate, ce se manifestă pe terItoriul comunei în satele Ocoliş – pe valea Cărbuneasa la sud de platforma de gunoi, unde apare o zonă mlăştinoasă precum şi o suprafaţă inundabilă, respectiv Satu Nou de Jos, unde apare o zonă inundabilă în dreapta râului Lăpuş, pe toată lungimea acestuia.Dintre măsurile ce pot fi luate în zonele cu riscuri naturale, se pot aminti: interdicţie de construire în zonele afectate de alunecări de teren până la eliminarea producerii lor, promovarea unor proiecte pentru eliminarea cauzelor ce le produc: drenaje ale solului, plantaţii de stabilizare de versanţi (localitatea Ocoliş), includerea în prioritate de intervenţie imediată a proiectelor respective şi solicitarea de fonduri pentru aplicarea lor.

Valid XHTML 1.0 Transitional Valid CSS!