Resursele de apă

Reţeaua hidrografică 
Aspectul actual al reţelei hidrografice este rezultatul unei îndelungate evoluţii. Aceasta a început să se contureze în această regiune încă din faza tortoniană, căpătând o structură asemănătoare cu cea de azi. În fazele geologice următoare a suferit modificări datorită proceselor de alunecare, schimbărilor climatice şi a nivelului de bază.
Pentru comuna Groşi, reţeaua hidrografică este reprezentată de râul Lăpuş, un afluent pe care Someşul îl primeşte la Ardusat. Pe teritoriul comunei Groşi curg apele râului Lăpuş şi ale afluenţilor săi: Valea Cărbuneasa, Valea Groşilor şi câteva pâraie cu şiroaie temporare, mai abundente la topirea zăpezilor sau în urma ploilor. Aceste ape se includ regimului carpatic vestic, având ca principală trăsătură apele mari de primăvară cu început relativ timpuriu (martie-aprilie).

Regimul hidrologic
Provenienţa apelor curgătoare este de aproximativ 47 % din ploi, 50 % din ploi şi zăpezi şi 3 % din zăpezi. Viiturile se produc de obicei în perioada martie-iunie, uneori chiar în februarie. Viiturile de primăvară deţin 3-50 % din total. Cele mai mari riscuri hidrologice se înregistrează primăvara, la topirea zăpezilor, când riscul de producere a inundaţiilor este maxim.

Riscuri hidrologice
Un pericol ridicat de inundaţii apare pe teritoriul comunei Groşi în satele Ocoliş, unde există o zonă inundabilă pe partea dreaptă a râului Lăpuş pe toată lungimea acesteia şi în Satu Nou de Jos pe Valea Cărbuneasa.
Regimul apelor freatice depinde în mare măsură de condiţiile climatice, de grosimea depozitelor deluviale şi de fisurile rocilor de bază. Pentru că pânza freatică este la o adâncime destul de mare, asigurarea apei potabile reprezintă una din problemele ce au creat greutăţi în dezvoltarea comunei. De asemenea, apele minerale lipsesc pe teritoriul comunei Groşi.

Valid XHTML 1.0 Transitional Valid CSS!